Cititorii întreabă: obligațiuni, TIPS, inflație

Am fost întrebat recent de Georgiana și de Emil despre obligațiunile de stat americane. Azi la rubrica cititorii întreabă despre legătura între obligațiuni și acțiuni precum și despre așa numitele TIPS ca măsură de protecție când avem inflație mai seriosă. În cele ce urmează o să-mi dau și eu cu părerea ca orice Gigel din Balcani care se pricepe la toate.

obligațiuni, TIPS, inflație

În primul rând merită precizat că piața obligațiunilor este enorm de mare și depășește cu mult piața tuturor acțiunilor listate în lume. Marea majoritate a împrumuturilor în circulație sunt cele de stat (government bonds) cam 65% iar restul sunt sunt împrumuturi ale firmelor (corporate bonds). Mai există de pildă diverse împrumuturi ale orașelor (municipal bonds) ori ale unor organizații foarte apropiate statului și multe altele însă într-un procentaj mai mic.

Azi o să mă refer în general la împrumuturile de stat americane fiind cea mai mare piață de pe glob, ce variații ale acestor active există și evident dacă pentru mine sunt actual o opțiune de luat în calcul.

Care sunt principalele tipuri de obligațiuni americane?

Savings Bonds – trezoreria americană oferă o grămadă de variații ale acestor instrumente de economisire care au o dobândă fixă însă instituția garantează cel puțin dublarea sumei în 20 de ani.

Baby Bonds – aceste împrumuturi au fost introduse pentru a facilita accesul poporului la împrumuturile de stat. Dacă pentru majoritatea instrumentelor suma minimă este de obicei 1000 de dolari, prin aceste baby bonds poți să investești începând cu 25 de dolari. Multe din ele sunt emise de orașe, state mai puțin de guvernul federal. Durata lor e între 8-15 ani.

Treasury Bills – sunt împrumuturi de scurtă durată, de un an sau mai puțin și se pot cumpăra de obicei în bucăți de 1000 de dolari. Sunt folosite de multe ori ca alternativă la cash pentru ca sunt foarte lichide, durată scurtă și oferă oarece dobândă. 

Treasury Notes – cunoscute și ca T-notes sunt împrumuturi de durată medie de obicei 2, 3, 5 sau chiar 10 ani. De obicei cumpărabile în unități de 1000 de dolari.

Treasury Bonds– cunoscute și ca T-Bonds sunt cele mai răspândite și au o durată lungă, pot fi de 10, 20 sau 30 de ani. Se pot achiziționa în bucăți de 1000 de dolari. Cele de 10 ani sunt punct de referință în piețele de capital când vine vorba de rata dobânzilor.  

Toate cele prezentate mai sus sunt obligațiuni clasice în sensul că împrumuți de exemplu 1000$ pentru 10 ani și vei avea să zicem  2% anual. În fiece an primești dobânda iar la finalul celor 10 ani primești acei 1000$ înapoi pe cont și toată lumea e mulțumită. Pe lângă aceste obligațiuni clasice mai există un anume model prin care împrumutul e ajustat în funcție de rata inflației.

Treasury Inflation-Protected Securities (TIPS) – astea sunt obligațiuni care se indexează în funcție de rata inflației. Teoretic protejează investitorii dacă creșterea inflației devine amenințătoare. Durata acestor obligațiuni este de 5, 10 sau 30 de ani. Pentru că nu este nimic gratis pe lumea asta, dobânda oferită de aceste instrumente este mai mică. De pildă dacă dobânda la T-Bonds clasice pe 10 ani ar fi 3% iar rata inflației este estimată la 2% anual, dobânda la TIPS pe 10 ani va fi 1% anual. Practic diferența dintre rata T-Bonds și TIPS este de fapt rata inflației. Aceasta se calculează mereu și dobânda la TIPS se redefinește la fiecare 6 luni. Avantajul este că cei 1000 de dolari (suma investită sau valoarea nominală) este indexată mereu la rata inflației. Pentru că e destul de criptic de explicat și înțeles am desenat aici un tabel pentru o înțelegere mai bună a diferenței între o obligațiune clasică și TIPS. 

Am luat pentru exemplul meu două obligațiuni, una clasică și una de tip TIPS. Ambele cu un cupon de 1000$. Rata cuponului (dobânda anuală încasată) este de 5,06 % pentru obligațiunea clasică iar pentru TIPS avem o  rată a inflației care rămâne la fel vreme 10 ani la 2% anual. 

Acest exemplu ales de mine este un pic idealist și are ca scop doar înțelegerea fenomenului. Rata inflației nu poate rămâne la fel iar suma finală evident nu se poate calcula în prealabil în cazul TIPS.

Chiar dacă TIPS arată la prima privire ca fiind un instrument financiar ideal împotriva inflației acest lucru este în realitate ca de obicei un pic mai diferit decât în teorie. E destul de greu de prevăzut cum va arata inflația în viitor, iar acea rată a inflației este și ea destul de discutabilă dacă reprezintă cu adevărat realitatea din viața de zi cu zi. Un alt aspect este nivelul actual al dobânzilor. Dacă arunc un ochi pe Bloomberg, obligațiunile SUA arată astăzi (17.05.2021) așa:

Treasury Yields

3 luni: 0,01%

6 luni: 0,03%

12 luni: 0,04%

2 ani: 0,15% anual

5 ani: 0,83% anual

10 ani: 1,64% anual

30 ani: 2,35% anual

Treasury Inflation Protected Securities (TIPS)

5 ani: -1,90% anual

10 ani: -0,92% anual

20 ani: -0,32% anual

30 ani: -0,03% anual

Nu știu cine ar avea chef să împrumute guvernul SUA pe 30 de ani la dobânzi negative… iar despre care sunt ratele în Germania de exemplu nici nu are rost să discutăm că ne apucă durerea de cap. Sunt mult mai mici față de cele americane.

Un alt aspect este riscul dat de diferența de curs valutar. Dacă plătești ca mine facturile în euro și primești acea dobândă în dolari s-ar putea să ai surprize în ambele direcții ca urmare a raportului dolar/euro.

În lumea portofoliilor clasice, obligațiunile au fost considerate mereu ca o plasă de siguranță într-un portofoliu. În general de-a lungul istoriei au avut o relație inversă. Atunci când au scăzut prețurile acțiunilor au crescut obligațiunile, investitorii panicați căutând siguranța și invers. Nu este decât o regulă generală, există momente ca cel din martie 2020 când în panică pură investitorii caută cu orice preț lichiditatea și se prăbușesc toate clasele de active.

Inflația și rata dobânzilor sunt și ele relevante pentru obligațiuni. În teorie când dobânzile și inflația sunt moderate până pe la 4% de obicei cresc acțiunile pentru că firmele se pot împrumuta la dobânzi mici, economia se dezvoltă normal. Pe de altă parte într-un scenariu cu o inflație și dobânzi mari de peste 4-5% profiturile companiilor se scufundă deoarece costurile capitalului sunt foarte mari, investitorii se vor arunca mai ales pe obligațiuni.

Statistic: Ten-year government bond yields from Germany and the United States between January 2008 and March 2021 | Statista
Find more statistics at Statista

Actualmente ne aflăm într-o situație fără precedent. Dacă în anii 70 cuponul unei obligațiuni americane era de peste 10% anual am căzut în prezent în cealaltă extremă a dobânzilor negative. Mulți investitori celebri nici nu se gândesc la momentul de față să-și bage banii în obligațiuni.

Spre exemplu Warren Buffett scrie în scrisoarea din 2020 către acționari, la pagina 4:

Bonds are not the place to be these days. Can you believe that the income recently available from a 10-year U.S. Treasury bond – the yield was 0.93% at year end – had fallen 94% from the 15.8% yield available in September 1981? In certain large and important countries, such as Germany and Japan, investors earn a negative return on trillions of dollars of sovereign debt. Fixed-income investors worldwide – whether pension funds, insurance companies for retirees – face a bleak future.

Un alt exemplu extrem este cel al lui Ray Dalio. Dacă zeci de ani Dalio a fost cunoscut pentru acel all weather portfolio în care avea nu mai puțin de 55% obligațiuni, mai recent și-a schimbat total părerea. De pildă într-un articol proaspăt din 15.03.2021, zice următoarele:

I believe a well-diversified portfolio of non-debt and non-dollar assets along with a short cash position is preferable to a traditional stock/bond mix that is heavily skewed to US dollars. I also believe that assets in the mature developed reserve currency countries will underperform the Asian (including Chinese) emerging countries’ markets.

Părerea Mischului …dacă mai contează

Pentru mine obligațiunile nu intră momentan în calcul pentru o serie de motive, o parte descrise și în rândurile de mai sus. În primul rând orizontul meu de investiții este destul de lung, mult peste 20 ani, mă aflu încă în faza de acumulare de capital iar trepidațiile pieței nu mă sperie fiind trecut prin foc și sabie. Nu am de ce să-mi bag banii în obligațiuni, dobânzile oferite sunt penibile în raport cu randamentul istoric al acțiunilor. 

Pentru viitor, în apropiere de pensie, o să intre în calcul pentru portofoliul personal în cazul în care dobânzile sunt la un nivel acceptabil. Momentan chiar dacă volatilitatea și riscurile sunt mai mari văd alte clase de active mult mai interesante pentru cineva care caută un venit pasiv: preferred shares, REITs, MLPs, BDCs, CEFs, acțiuni solide care plătesc dividende serioase gen dividend aristocrats șamd. Ce va mai fi în 10-15 ani scrie în stele, la momentul actual, pentru mine, obligațiunile sunt absolut neinteresante.

—-

Cam asta a fost filosofia de azi despre obligațiunii. Rămâneți evident cu urechile ciulite și dacă mai aveți alte idei scrieți cu încredere în comentarii. Dacă aveți alte întrebări, băgați un mesaj în rubrica contact.

Nu uitați să apăsați butonul de share, să trageți un subscribe pe rețele sociale pentru a ajuta site-ul să urce în algoritm. Dacă nu aveți chef, să fiți iubiți! V-am salutat și ne vedem pe:

Salutare și investiții raționale! Bääääm!

Lasă un comentariu