Regula celor patru procente pentru pasionați și alte filosofii

Visul multor pasionați de bursă este să nu mai fie dependenți de un salariu cât mai repede posibil. Pentru a afla de ce portofoliu este nevoie, cât de mare trebuie să fie acesta și mai ales cât ai putea să cheltui anual pentru a avea un buget stabil și sigur s-a definit regula celor patru procente. 

Regula celor patru procente
Drumul e lung. Imagine de Free-Photos pe Pixabay

Respectiva regulă are o orientare foarte americană și pleacă de la premisa că acel portofoliu este singura sursă de venituri, nu există o pensie, imobiliare ori alte resurse și investiții. În cazul în care există și alte resurse, treaba devine un pic mai stabilă și sigură.

Ce este regula celor patru procente?

Regula celor patru procente este o regulă generală utilizată pentru a determina cât de mult ar trebui să retragă un pensionar dintr-un portofoliu anual. Se urmărește un flux constant de venituri, menținând în același timp valoarea inițială a portofoliului. Există discuții dacă rata de retragere de 4% este sigură pe termen lung însă regula e în mare parte acceptată de cea mai mare a lumii.

Originea regulii celor patru procente

Regula celor patru procente a fost creată utilizând date istorice privind rentabilitatea acțiunilor și a obligațiunilor în perioada de 50 de ani dintre 1926 până în 1976. Înainte de începutul anilor 1990, experții în ale pensiilor considerau 5% ca fiind un procent sigur de retragere.

Un consilier financiar american, William Bengen a realizat în 1994 un studiu, concentrându-se pe recesiunile din anii 1930 și începutul anilor 1970 și a concluzionat că 4% este o soluție optimă de retragere. Această rată de retragere a devenit un standard în industria serviciilor financiare fiind adoptată pe scară largă.

Cât de mare trebuie să fie un portofoliu pentru ca munca să fie opțională?

Luând regula celor 4% și întorcând-o invers va rezulta că vei avea nevoie de 25 de ori cheltuielile unui an bagate într-un portofoliu bine diversificat. Astfel dacă presupunem că tu ai nevoie de 1.000€ lunar, care înseamnă 12.000€ anual, rezultă că vei avea nevoie de un portofoliu cu o valoare de 300.000€. 

Din acel portofoliu vei putea încasa dividende și vinde părți din el, o dată pe an, în valoare totală de 4%, adică 12.000€. Având în vedere că randamentul istoric al unui portofoliu global bine diversificat este de 7-8%, teoretic cu acel portofoliu nu vei ajunge la fundul sacului.

Cum ajungi la un portofoliu de 25 de ori cheltuielile anuale?

Răspunsul clasic este: cheltuind mai puțin decât câștigi iar surplusul îl investești într-un portofoliu global bine diversificat. Aici intervine ceea ce americanii au definit ca saving rate, adică cât reușești să economisești din venituri.

Există nenumărate calculatoare online care îți pot da din două click-uri un rezultat rapid. De dragul vizualizării am pus aici 3 variante, pornind de la premisa că un cetățean X-ulescu câștigă 1.000€ pe lună, economisește și vrea să investească de 25  de ori venitul anual pentru a renunța la frecatul mentei în birou. Randamentul este de doar 5% anual, ceea ce este foarte modest. De câți ani are nevoie?

Venit anualCheltuieli anualeEconomii anualeRata de economieAni necesari
12.000 €10.000 €2.000 €16%41,5 ani
12.000 €8.000 €4.000 €34%25,2 ani
12.000 €6.000 €6.000 €50%16,6 ani

Acum o să înceapă gâlceava: că nu se poate, că e totul scump, că nu știu ce… În fine, nu intru în detalii, e numai un exercițiu de imaginație. Situația fiecăruia e diferită, la fel năravurile sau prioritățile. Doriți să vă jucați cu astfel de calculator, îl găsiți: aici.

Ce nu ia în calcul regula celor 4% și polologhia de mai sus?

Toată povestea asta cu iz american nu ia în calcul multe aspecte, printre care:

  • Imobiliare: dacă câștigi cei 1.000€ din exemplul meu și stai în chirie, viitorul este incert. Nici dracu’ nu poate să-ți spună cât va costa chiria în 20 de ani.
  • Pensie: în Europa în general oamenii primesc și ceva pensie. Viitorul este desigur incert, dar teoretic mai ai ceva surse de venituri la bătrânețe în afară de portofoliu. Asta ajută.
  • Alte investiții: există oameni care pe lângă acțiuni investesc paralel și în imobiliare. Ceva apartamente sau casă dată în chirie sau în folosul propriu poate îndulci viitorul.
  • Factorul uman. Toate bune și frumoase, până ajungem la problema principală: cel din fața tastaturii: NOI. Pentru 80% din oamenii care dețin un portofoliu de investiții acesta este un soi de păcănele. Nimic serios orientat pe termen lung. Și chiar dacă rezistă câțiva ani majoritatea vor cădea în păcat cheltuind tot pe vreo mașină, bucătărie nouă sau vreo excursie extravagantă. Unii, mulți de altfel, vor face în pantaloni la prima criză vânzând tot la -50%… asta e realitatea, teoria o știm, practica omoară multă lume.
  • Geoarbitraj: dacă ieși la pensie și continui să stai în buricul târgului și să îți petreci vremea prin mall o să fie greu. Alegând o locație mai ieftină te va ajuta foarte mult. Aici nu e vorba strict numai de România, între timp suntem 5 milioane de români care trăiesc în diaspora. Evident că locuitul în Londra, Madrid, Berlin etc. este scump, dar asta te poate motiva să îți găsești un colț de rai mai ieftin. Lumea e mare.
Cum ar trebui să arate un portofoliu diversificat?

Prin diversificare se reduc riscurile. Poți construi un portofoliu diversificat cel mai simplu cu ETF-uri prin care chiar de la început să investești în întreaga lume. Un exemplu dat de mine într-un post anterior este un ETF de la Vanguard: Vanguard FTSE All-World UCITS ETF. O altă soluție asemănătoare poate fi un ETF axat pe un index MSCI ACWI ori o combinație de Developed World și Emerging Markets. Mai multe despre ETF-uri, o mică introducere, găsiți: aici.

Mulți pasionați de bursă își aleg acțiunile singuri. Cu ceva noroc, poate fi ok pe termen lung dar poți să dai și o grămadă de rateuri. Pe lângă asta, pentru a crea o diversificare sănătoasă, ai nevoie de multe acțiuni. ETF-ul celor de la Vanguard are nu mai puțin de 3.200 de companii din întreaga lume. 

Gândind pur rațional, nu ai cum să faci ca mic investitor randamente mai bune decât un index global, este demonstrat științific nu are sens să mai bați apa în piuă. Cei care reușesc sunt excepții absolute ori e vorba pur și simplu de noroc pe termen scurt. Faptul că alegerea unor acțiuni individuale te ține în priză, e un hobby și îți face plăcere, e cu totul altă poveste.

Personal am ales ca fundația depozitului personal să fie ETF-uri globale. Pe lângă asta, pentru că e o pasiune de-a mea, dețin și acțiuni individuale la companii care îmi plac, multe din ele plătesc dividende solide.

Povestea celor 4% este un amplă cu multe fațete adaptabile la situația fiecăruia. Cele câteva gânduri așternute de mine aici sunt doar un impuls în a reflecta mai departe. Soluția simplă și ideală nu există.

Salutare și investiții serioase!

2 răspunsuri la „Regula celor patru procente pentru pasionați și alte filosofii”

  1. Avatar
    Adrian19 septembrie 2020 la 09:30

    Foarte bun articolul mai ales pentru că dă o perspectivă pe care mulți o evită cu bună știință când vorbesc despre regula celor 4 procente: faptul că totul se poate nărui din cauza comportamentului irațional. În orice caz, această regulă rămâne un instrument care, o dată înțeles și aplicat cu hotărâre și perseverență, poate creea premisele unui viitor financiar cu mult mai puține griji. Felicitări, Mischu! Faci o treabă foarte bună!

  2. Mischu
    Mischu19 septembrie 2020 la 10:48

    Mulțumesc pentru apreciere.

Lasă un comentariu