Salutare! Am zis să scriu câteva cuvinte și despre mica mea colecție de ceasuri începută relativ recent care e și ea o minoră investiție. La fel ca în cazul acțiunilor și a depozitului, nu intenționez să fac negoț cu ele. Ceasurile sunt cumparate, purtate, la nevoie revizuite de ceasornicar și cam atât. Or să fie moștenire generației următoare. Buy and hold.

Fiecare cu trăirile și gusturile lui, moda e e chestie complexă. Mie îmi plac obiectele vechi cu o istorie în spate și pe care patina vremii s-a aciuat și îți fură imaginația. Le cumpăr pentru mine și din fericire trăiesc în partea aceea de lume unde poți fi decent. Am pus aici câteva imagini din mica colecție personală de ceasuri din vremuri trecute iar despre ele două vorbe în rândurile următoare.

Seiko 5 fabricat în anul 1967

Seiko 5 s-a născut în 1963 ca o serie a mărcii japoneze Seiko cu prețuri accesibile și calitate superioară cum spunea reclama la vremea respectivă: “să satisfacă nevoile generației anilor 60”. În principiu legenda spune, depinde pe unde citești, că cifra 5 vine de la cele cinci criterii de bază ale seriei: mecanism automat, ziua și data dispuse într-o singură fereastră, rezistență la apă, dispunerea confortabilă a coroanei la ora 4, durabilitate sporită a carcasei și brățării. 

Colecție de ceasuri

La finalul anilor 60 au fost lansate printre cele mai de succes mecanisme ale Seiko: Caliber 6119. Acesta dotează și ceasul deținut de mine. E automat, făcut să fie durabil, să reziste la șocuri și merge și în ziua de azi la fel ca acum peste 55 de ani. L-am achiziționat de la un bijutier din Olanda și încerc să-l port 1-2 zile pe săptămână. Mai exact dețin modelul: 6119-8020. E ceasul clasei muncitoare, ieftin, un fel de tractor japonez bătrânesc care te scoate din orice rahat.

Omega Seamaster din anul 1969

Modelele Seamaster ale firmei Omega se bucură în toată lumea de o mare apreciere a designului și a calității și sunt foarte iubite de colecționari. În principiu este un fel de entry-level în lumea ceasurilor de lux. Istoria colecției Seamaster își are rădăcinile în timpul celui de-al doilea război mondial, vreme în care ceasuri rezistente la apă au început să fie utilizate pe scară largă de armata britanică. 

Seria Seamaster nu a fost inițial făcută pentru activități sportive sau scufundări. Practic primele modele sunt ceasuri fine dar robuste pentru a fi purtate zilnic de oameni activi. Pentru mine este ceasul de duminică. Este automatic, dotat cu Caliber Omega 565. L-am achiziționat de la un bijutier elvețian și merge brici în ciuda vârstei remarcabile. Modelul meu este: 166.003. Ceas scumpuț, se mai găsesc dar din ce în ce mai rar exemplare de calitate superioară.

Poljot de Luxe din anii 80

Probabil unul din cele mai frumoase ceasuri construite în Uniunea Sovietică de Poljot (zbor, lb. rusă). Este varianta mecanică, manuală, cu 23 de rubine și rezistent la șocuri. Sub ora 6 apare și inscripția “Made in USSR” cel mai probabil a fost fabricat pentru export. E achiziționat de mine de la un ceasornicar din Germania.

Sub titulatura “de luxe” s-au produs ceasurile Poljot începând din 1964 și pană la destrămarea Uniunii Sovietice. Este dotat cu Caliber 2209, mecanism extrem de subțire cunoscut și sub numele de “Vympel”. Pe lângă marca “Poljot de Luxe“ s-a mai fabricat și vândut și sub alte denumiri de exemplu Luch, Sekonda / Sekonda de luxe, Cornavin / Cornavin de Luxe, Corsar în funcție de lotul de export sau țara de destinație. Ceasul este extrem de fin și subțire, se poate purta cu mândrie la ocazii, cumetrii, beri reci și altele. Cureaua va trebui să o schimb că nu mă încântă.

Raketa din anii 60-70

Fabrica de unde provin ceasurile este din St.Petersburg iar acolo s-au fabricat încă din 1949 ceasuri cu design de genul ăsta sub marca Pobeda (victoria, în lb. rusă) und Swesda (stea, în lb. rusă). Ulterior s-au fabricat aici și alte mărci ca Baltika, Leningrad, Majak, Newa, Swet sau Rossia, și treptat cam toate componentele provin din această fabrică inclusiv mecanismul. Din 1954 crește masiv producția se introduce munca la bandă pentru a realiza planul de 20.000 de ceasuri anual. 

În 1961 după zborul în spațiu al lui Juri Gagarin, marca predominantă în fabrica din St. Petersburg devin Raketa. Fabrica reușește să producă absolut autarhic toate componentele și să vândă peste 4,5 milioane de ceasuri anual. În epoca de glorie a avut peste 8000 de angajați.

Alături de modelele din seria Poljot de Luxe sau Baltika îmi pare cel mai reușit design sovietic. Clasic, simplu, curat de anii 60. Elemente de genul ăsta se regăsesc inclusiv la ceasurile elvețiene ale anilor 60 (spre exemplu la Zenith, Longines) și destul de pregnant la GUB Glashütte în fostul DDR de unde probabil sovieticii s-au inspirat destul de mult. Fontul cifrelor este foarte reușit sau cel puțin mă atrage pe mine.

Cele două ceasuri ale mele meu sunt dotate din fericire cu Caliber 2603 și nu cu cel mai slăbuț 2602. Ce înseamnă 2602 sau 2603? Păi din câte am priceput eu, 26 vine de la diametrul mecanismului iar cele marcate 02 nu au o rezistență împotriva șocurilor în vreme ce varianta deținută de mine cu 03 are o rezistență sporită. Secundarul nu e central fiind dispus la ora 6. Exemplarele provin probabil din loturi pentru export și au fost cumpărate, cel alb de la un colecționar din Bulgaria iar cel negru din Ucraina. După mintea mea, le datez pe finalul anilor 60, eventual începutul anilor 70.

Raketa “blue jeans” anii 80

Raketa a realizat multe modele și variații de culori. Cu miros de Perestroika îmi plac modelele din perioada asta a anilor 80 când încă mai există clasă și decență a designului, de pildă modelul ăsta al meu albastru poreclit în rândul colecționarilor “blue jeans”. Fabrica a continuat să producă și în anii 90, când în loc de “Made in USSR” apare Rusia, dar modelele devin chicioase, mie nu mai îmi plac.

Acest “blue jeans” al meu e probabil ieșit din fabrică la mijlocul anilor 80, e dotat cu Caliber 2609 HA care s-a fabricat cu milioanele în URSS începând de prin 1975. Greu de datat cu exactitate, eu sunt de departe un amator. 

Ca majoritatea seriei Raketa, nu sunt rezistente la apă și sunt de purtat numai pe vreme frumoasă pentru o conservare fără emoții. În rest arată foarte bine la o ținută lejeră și sunt foarte robuste. Mai există și alte variații de culori ale cadranului: alb, roșu, maroniu ori verde. Achiziționat de mine de la un colecționar din Ucraina a fost fabricat pentru comerțul sovietic, toate inscripțiile fiind în rusă.

***

Povestea continuă, voi mai adăuga treptat și alte ceasuri din colecție. Pe pagina asta nu e nimic de vânzare.